Privita de undeva de sus, viata copiilor pare fantastic de vesela...ingerasii facuti in zapada,bulgarii si drumurile batatorite de sanii fac din vremea friguroasa, una mai prietenoasa...totul e simplu cand esti mic, fara griji si fara problema zilei de maine...esti scos de bunici in parc, la derdelush, te intorci acasa ud din cap pana in picioare, degerat si rupt de somn si cam atat...la prima ninsoare te uiti pe geam si mai ai putin si iesi cu totul pe partea cealalta doar sa atingi fulgii de nea care raman un mister pt tine...si desi pe jos este inca numai ud, te zbengui p langa tata sa te scoata cu sania...cand ajungi afara, ramai cu privirea atzintita spre cer si nu ti dai seama de maretia cerului si catre ce lume duce...culmea este ca incerci sa o si atingi cand ridici mainile si nici tu nu stii ce astepti...
Bucuria sarbatorilor este stricata de surprinderea parintilor care joaca rolul de Mos Craciun...nu am putut niciodata intelege rostul acestui lucru...personal m as fi bucurat mai mult sa stiu ca sunt cadouri de la parinti...
Vedem in filme scene romantice, cum se infiripa l'amour intr'un cadru inzapezit si ne dorim acelasi lucru...dar realitatea este altfel: cand esti trantit in zapada si simti cum te uzi, te murdaresti, ti se ia fardul sau ti se strica parul proaspat intins cu placa, parca tot ce iti doresti este sa bati p cineva...
Apoi intrebarile oarecum ontologice....care este scopul "nu trebuie sa fim suparati de sarbatori?"... o traditie prosteasca prin care se reflecta insasi "calitatea" esentiala a conditiei umane : prefacatoria...ne prefacem ca suntem one big happy family, zambim fals si uneori chiar radem din motive stupide...uneori chiar facem cadouri din obligatie si tot din cauza asta trebuie sa stam cu familia "ca asa este normal "...unde este normalitatea in chestia asta?
Mergem la case de copii, vrand sa'i facem fericiti, le ducem dulciuri, dar locul lor nu este acolo, este langa parintii lor...si ne gandim ca suntem norocosi ...macar de Craciun sa stam tous ensemble...si sa fim buni unii cu altii ! Sarbatori fericite !
Bucuria sarbatorilor este stricata de surprinderea parintilor care joaca rolul de Mos Craciun...nu am putut niciodata intelege rostul acestui lucru...personal m as fi bucurat mai mult sa stiu ca sunt cadouri de la parinti...
Vedem in filme scene romantice, cum se infiripa l'amour intr'un cadru inzapezit si ne dorim acelasi lucru...dar realitatea este altfel: cand esti trantit in zapada si simti cum te uzi, te murdaresti, ti se ia fardul sau ti se strica parul proaspat intins cu placa, parca tot ce iti doresti este sa bati p cineva...
Apoi intrebarile oarecum ontologice....care este scopul "nu trebuie sa fim suparati de sarbatori?"... o traditie prosteasca prin care se reflecta insasi "calitatea" esentiala a conditiei umane : prefacatoria...ne prefacem ca suntem one big happy family, zambim fals si uneori chiar radem din motive stupide...uneori chiar facem cadouri din obligatie si tot din cauza asta trebuie sa stam cu familia "ca asa este normal "...unde este normalitatea in chestia asta?
Mergem la case de copii, vrand sa'i facem fericiti, le ducem dulciuri, dar locul lor nu este acolo, este langa parintii lor...si ne gandim ca suntem norocosi ...macar de Craciun sa stam tous ensemble...si sa fim buni unii cu altii ! Sarbatori fericite !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu