...aici...asimetric si...profund...atatea idei...se pierd in zare...limbaj incifrat...o insiruire ilogica de ganduri...dar in lumea din spatele oglinzii...un univers propriu rational...constient, simetric si...profund...acolo...
...ia'ma de mana si hai sa ne jucam...de-a v-ati ascunselea...co-echipierii tai de joaca apareau la un moment dat...si radeai chiar daca pierdeai...acum ai crescut si totul tinde sa capete alta forma...
...o sublima neasemanare cu viatza...in realitate, in cotidian, exista unele persoane si chiar si unele lukruri kre dispar fara stire si fara motiv spre un loc crezut a fi mai bun...si nu se mai intorc...sau daca se intorc..."sunt scuipatzi" , dar nu chiar ca in joc, ci in adevaratu' sens al cuvantului...
...Blaga spunea ca trebuie sa potentzam misterul...de ce am vrea sa stim la raison de la choix des autres? curiozitatea umana nu are limite...iar in ceea ce suntem implicati direct, vocea din interior urla din strafunduri pentru a putea influentza decizia celor din jur....dar cel mai trist moment e cand te aflii singur in propriul tau interior...
...cu totii am avut impresia macar o data in viata,ca totul, si chiar si prietenii se ascund de noi, si atunci, nimic mai ilogic, ne am ascuns si noi de tot si de ei...
...hide and seek? si cine scapa turma? logic...tu...tu sa faci totul ? urasc intrebarile retorice...si nu pentru simpla lor existenta , ci pentru faptu ca nimeni nu'ti raspunde niciodata la ele...fiind constient de asta, TU vei incerca sa faci totul perfect, dar niciodata nu'ti va reusi...si atunci ce rost are sa incerci ? gandul ca mereu vei ramane un gladiator in propria ta minte ! stai in umbra si apari exact atunci cand trebuie? persoanele care nu se razgandesc niciodata, gandesc de obicei foarte putin !
...fiecare are un ideal si culmea este ca nu ne putem sincroniza niciodata cu acel "mentor spiritual"...pentru ca...acum suntem noi si...atunci nu va putea el...acum putem noi, dar atunci nu vor mai fi Ei !! Give peace a chance !
marți, 18 decembrie 2007
luni, 17 decembrie 2007
Romania de azi
Am citit un articol emotionant p net si nu am putut sa nu'l postez..
Pe stradă s-a făcut târziu de mult. E întuneric, rece şi străin. Oraşul pare adormit şi el, ca într-o poveste veritabilă de Crăciun. Undeva, la marginea oraşului, în gară, doi copii cerşesc binecuvântare. Sunt greu de ignorat, îmbrăcămintea lor înseamnă o pereche de încălţei rupte, pătate cu noroi, nişte pantaloni cu ceva numere mai mari şi o bluză care nu reuşeşte să le ţină de cald. Se uită la tine, mai mult prin tine. Trebuie să ajungă şi ei “acasă” de Crăciun. Acasă, adică în sala mare de aşteptare, sală care le-a fost locuinţă în ultimele luni. Înainte, locuiau la subsolul unui bloc, dar era prea ruşinos pentru proprietari să îi găzduiască. I-au alungat în stradă exact când aveau mai mare nevoie de un loc încălzit pe care să îl poată numi al lor. Un loc unde să îşi poată petrece sărbătorile.
Mama lor vine la ei, îi trage violent de mână şi le spune ceva. Copiii încep să plângă. Furase dintr-un magazin puţină ciocolată, ca să le poată da şi copiiilor ei senzaţia ca a venit Crăciunul. Pe semne, fusesem prea concentrat la cei doi ca să aud sirena infernală a unei maşini de poliţie. Femeia e bagată cu forţa în maşină, copiii îşi varsă în continuare amarul în lacrimi dureroase. Ea zâmbeşte şi le spune că o să fie bine, or să aibă şi ei o masă caldă, un pat… undeva într-un centru pentru copiii străzi. Încep să cred că intenţia ei fusese bine plănuită. Ştia să fure, dar ştia că nu poate să se întoarcă acasă la bărbatul care o bate în fiecare seară. Că nu o să fie niciodată capabilă să le ofere celor doi măcar o mică parte din ceea ce pot primi într-un astfel de centru. Copiii sunt luaţi şi ei cu o altă maşină, duşi la noua lor casă.
Peste toate astea, o “doamnă” de vreo 40 de ani îşi expune public părerea: “Ce bine că i-a luat! Că deja mă enervau ţiganii ăştia. Şi aşa îi vedeam aproape în fiecare zi…”. Cu siguranţă, nu o să îi mai vadă o vreme lungă! Locul lor nu mai e aici, aşa cum, în scurt timp, nu o să fie nici acolo unde sunt duşi acum. Locul lor e lângă mama lor..
Pe stradă s-a făcut târziu de mult. E întuneric, rece şi străin. Oraşul pare adormit şi el, ca într-o poveste veritabilă de Crăciun. Undeva, la marginea oraşului, în gară, doi copii cerşesc binecuvântare. Sunt greu de ignorat, îmbrăcămintea lor înseamnă o pereche de încălţei rupte, pătate cu noroi, nişte pantaloni cu ceva numere mai mari şi o bluză care nu reuşeşte să le ţină de cald. Se uită la tine, mai mult prin tine. Trebuie să ajungă şi ei “acasă” de Crăciun. Acasă, adică în sala mare de aşteptare, sală care le-a fost locuinţă în ultimele luni. Înainte, locuiau la subsolul unui bloc, dar era prea ruşinos pentru proprietari să îi găzduiască. I-au alungat în stradă exact când aveau mai mare nevoie de un loc încălzit pe care să îl poată numi al lor. Un loc unde să îşi poată petrece sărbătorile.
Mama lor vine la ei, îi trage violent de mână şi le spune ceva. Copiii încep să plângă. Furase dintr-un magazin puţină ciocolată, ca să le poată da şi copiiilor ei senzaţia ca a venit Crăciunul. Pe semne, fusesem prea concentrat la cei doi ca să aud sirena infernală a unei maşini de poliţie. Femeia e bagată cu forţa în maşină, copiii îşi varsă în continuare amarul în lacrimi dureroase. Ea zâmbeşte şi le spune că o să fie bine, or să aibă şi ei o masă caldă, un pat… undeva într-un centru pentru copiii străzi. Încep să cred că intenţia ei fusese bine plănuită. Ştia să fure, dar ştia că nu poate să se întoarcă acasă la bărbatul care o bate în fiecare seară. Că nu o să fie niciodată capabilă să le ofere celor doi măcar o mică parte din ceea ce pot primi într-un astfel de centru. Copiii sunt luaţi şi ei cu o altă maşină, duşi la noua lor casă.
Peste toate astea, o “doamnă” de vreo 40 de ani îşi expune public părerea: “Ce bine că i-a luat! Că deja mă enervau ţiganii ăştia. Şi aşa îi vedeam aproape în fiecare zi…”. Cu siguranţă, nu o să îi mai vadă o vreme lungă! Locul lor nu mai e aici, aşa cum, în scurt timp, nu o să fie nici acolo unde sunt duşi acum. Locul lor e lângă mama lor..
Circle of life
In the circle of life
It's the wheel of fortune
It's the leap of faith
It's the band of hope
Till we find our place
On the path unwinding
In the circle of life...
Some of us fall by the wayside
And some of us soar to the stars
And some of us sail through our troubles
And some have to live with the scars...
It's the wheel of fortune
It's the leap of faith
It's the band of hope
Till we find our place
On the path unwinding
In the circle of life...
Some of us fall by the wayside
And some of us soar to the stars
And some of us sail through our troubles
And some have to live with the scars...
De Craciun fii mai bun...spune da...nu spune nu...
Privita de undeva de sus, viata copiilor pare fantastic de vesela...ingerasii facuti in zapada,bulgarii si drumurile batatorite de sanii fac din vremea friguroasa, una mai prietenoasa...totul e simplu cand esti mic, fara griji si fara problema zilei de maine...esti scos de bunici in parc, la derdelush, te intorci acasa ud din cap pana in picioare, degerat si rupt de somn si cam atat...la prima ninsoare te uiti pe geam si mai ai putin si iesi cu totul pe partea cealalta doar sa atingi fulgii de nea care raman un mister pt tine...si desi pe jos este inca numai ud, te zbengui p langa tata sa te scoata cu sania...cand ajungi afara, ramai cu privirea atzintita spre cer si nu ti dai seama de maretia cerului si catre ce lume duce...culmea este ca incerci sa o si atingi cand ridici mainile si nici tu nu stii ce astepti...
Bucuria sarbatorilor este stricata de surprinderea parintilor care joaca rolul de Mos Craciun...nu am putut niciodata intelege rostul acestui lucru...personal m as fi bucurat mai mult sa stiu ca sunt cadouri de la parinti...
Vedem in filme scene romantice, cum se infiripa l'amour intr'un cadru inzapezit si ne dorim acelasi lucru...dar realitatea este altfel: cand esti trantit in zapada si simti cum te uzi, te murdaresti, ti se ia fardul sau ti se strica parul proaspat intins cu placa, parca tot ce iti doresti este sa bati p cineva...
Apoi intrebarile oarecum ontologice....care este scopul "nu trebuie sa fim suparati de sarbatori?"... o traditie prosteasca prin care se reflecta insasi "calitatea" esentiala a conditiei umane : prefacatoria...ne prefacem ca suntem one big happy family, zambim fals si uneori chiar radem din motive stupide...uneori chiar facem cadouri din obligatie si tot din cauza asta trebuie sa stam cu familia "ca asa este normal "...unde este normalitatea in chestia asta?
Mergem la case de copii, vrand sa'i facem fericiti, le ducem dulciuri, dar locul lor nu este acolo, este langa parintii lor...si ne gandim ca suntem norocosi ...macar de Craciun sa stam tous ensemble...si sa fim buni unii cu altii ! Sarbatori fericite !
Bucuria sarbatorilor este stricata de surprinderea parintilor care joaca rolul de Mos Craciun...nu am putut niciodata intelege rostul acestui lucru...personal m as fi bucurat mai mult sa stiu ca sunt cadouri de la parinti...
Vedem in filme scene romantice, cum se infiripa l'amour intr'un cadru inzapezit si ne dorim acelasi lucru...dar realitatea este altfel: cand esti trantit in zapada si simti cum te uzi, te murdaresti, ti se ia fardul sau ti se strica parul proaspat intins cu placa, parca tot ce iti doresti este sa bati p cineva...
Apoi intrebarile oarecum ontologice....care este scopul "nu trebuie sa fim suparati de sarbatori?"... o traditie prosteasca prin care se reflecta insasi "calitatea" esentiala a conditiei umane : prefacatoria...ne prefacem ca suntem one big happy family, zambim fals si uneori chiar radem din motive stupide...uneori chiar facem cadouri din obligatie si tot din cauza asta trebuie sa stam cu familia "ca asa este normal "...unde este normalitatea in chestia asta?
Mergem la case de copii, vrand sa'i facem fericiti, le ducem dulciuri, dar locul lor nu este acolo, este langa parintii lor...si ne gandim ca suntem norocosi ...macar de Craciun sa stam tous ensemble...si sa fim buni unii cu altii ! Sarbatori fericite !
vineri, 14 decembrie 2007
...timpul trece.... si noi cu ce ramanem?
...se intampla sa fim mici si sa vrem sa fim mari...de ce? ca sa facem acele lucruri de "oameni mari"... cand suntem adolescenti vrem sa facem 18 ani sa ne luam permisul si sa avem masina...insa cand vine bacu si se termina liceul, ne vrem copilaria inapoi...oare cand o sa avem propria familie ce o sa vrem ? suntem vesnic nemultumiti de tot ce este in jurul nostru si defapt nu stim ce ne lipseste, desi e clar ca exista ceva, din moment ce ne enervam din orice, tipam la cine nu trebuie, si avem nevoie de momente de singuratate...
...nu ne dam seama cand trece timpul, ne uitam in oglinda si nu constatam nimic special, un simplu ego...ce a trecut a disparut; ceea ce speri este absent; doar prezentul este al tau...nu timpul ti se potriveste tie ci tu potriveste'te timpului...
...uneori te simti pustiu intr o lume care it used to be yours...te uiti in jur si simti ca nu mai recunosti p nimeni...sufletele primitoare cu fetze zambarete brusc devin persoane indiferente care nu mai socializeaza ca inainte...s-ar putea ca ziua de mâine sa fie a altuia...pentru ca noi intr un final nu ne vom alege cu nimic...sau daca va fii ceva, nu ne vom da seama, pt ca asa este, cica, logic pt natura de fiinta umana rationala...nu prea rationam de multe ori ! Motiv pentru care, iubesc animalele!
...nu ne dam seama cand trece timpul, ne uitam in oglinda si nu constatam nimic special, un simplu ego...ce a trecut a disparut; ceea ce speri este absent; doar prezentul este al tau...nu timpul ti se potriveste tie ci tu potriveste'te timpului...
...uneori te simti pustiu intr o lume care it used to be yours...te uiti in jur si simti ca nu mai recunosti p nimeni...sufletele primitoare cu fetze zambarete brusc devin persoane indiferente care nu mai socializeaza ca inainte...s-ar putea ca ziua de mâine sa fie a altuia...pentru ca noi intr un final nu ne vom alege cu nimic...sau daca va fii ceva, nu ne vom da seama, pt ca asa este, cica, logic pt natura de fiinta umana rationala...nu prea rationam de multe ori ! Motiv pentru care, iubesc animalele!
joi, 13 decembrie 2007
Teoria istoriografica a prieteniei..."5 in 2"
Fiecare om are o istorie proprie chiar din momentul in care se naste...cele 9 luni petrecute in burta mamei reprezinta o trecere intr o ordine noua, o trecere brusca dintr un mediu protector in viata reala..dar lucrurile se complica si mai mult in perioada adolescentei...firea rebela a tuturor la un moment dat ne pune un voal p fata si ne impiedica sa ne dam seama ce este bine si ce este rau...dar un lucru este sigur, friendz are there 4 u, la bine si la rau..OARE? ...dupa cum ii spune si numele, este doar o teorie...intr un anumit punct al vietii totul se destrama, chiar si propria viata...
...Teoria prieteniei a fost constatata, contestata si demonstrata de persoane diferite...voi analiza succint cursul firesc al intamplarilor..
Mai intai, prietenia este o relatie de reciprocitate si la un moment dat fiecare din noi o resimte, o constata. Nu vom uita niciodata de orele in sir petrecute la telefon noaptea, de taberele petrecute la munte cu profesoarele din generala, de escapadele nocturne si de toate prostioarele facute impreuna...dar se pare ca vom uita complet de persoanele din acest context sau cel putin asa vom da impresia, vom uita nr de telefon, adrese chiar si sentimente, vom uita de "buna ziua"..revenind..Te0ria afirma ca cele mai lungi prietenii se formeaza inca din timpul scolii generale si dureaza uneori chiar si pana la ultima suflare...o adevarata prietenie este cel mai sfant lucru existent si nu se da la o parte pt NIMIC in lume..chiar daca destinele tind sa se desparta, in acest context NU vom spune niciodata punct..si de la capat !! we're moving on and we can't slow down..Laughing at our selves thinking life's not fair...
...Teoria a fost contestata in mai multe etape, astfel incat un grup solid s'a destramat cu timpul..prima data, o persoana pe atunci aproape majora (acum majoritatea suntem si gandim aproape la fel) m a avertizat asupra acestei rupturi..copii fiind inka, nu vroiam sa acceptam desi nu te poti impotrivi uneori destinului..totul s a intamplat ca la carte dupa cum a zis EL..si acum tin minte teoria cu statiile de autobuz, unde mereu coboara pasagerii..
si app sper ca te recunosti (astazi iti multumesc pt sprijinul constant de care ai dat dovada :) ) ...
si stim cu totii situatii de genu in care simti cum totul se naruie in fata ochilor tai, si vezi ca orice ai face nimic nu are nici un rezultat...ca intr un vis cand incerci sa tipi dar nu te auzi..
A doua etapa a fost un proces "lent si prudent, gradual si contextualizat" desfasurat intr o anume perioada de timp ...pana intr o seara cand totul a devenit dust in the wind...We gave each other up so easily... acum in clasa a 12a te uiti in urma, si uneori nu ti place ce vezi ...dar te gandesti ca mai sunt cateva luni si vei spune din nou PUNCT ...SI DE LA CAPAT! si nu poti purta ranchiuna..poti doar sa spui ca ti pare rau ...But when we leave this year we won't be coming back, No more hanging out cause we're on a different track, And if you got something that you need to say, You better say it right now cause you don't have another day...
...Teoria a fost demonstrata de 2 persoane importante pt societate iar noi doua vom revolutiona acest concept spunand traditionalul ....
As we go on, we remember
All the times we had together
And as our lives change, come whatever
We will still be, friends forever <3 <3 <3
...si cu timpul stim ca o sa fie bine
... ne am maturizat si ne am dat seama ca..
We were all in love and we all got hurt but it's still the 5 of us...
si ne bucuram ca inca putem avea un debate pe tema
"mamah, mai tii minte cand... ?"
...si totul in ciuda faptului ca love nu e always
...Teoria prieteniei a fost constatata, contestata si demonstrata de persoane diferite...voi analiza succint cursul firesc al intamplarilor..
Mai intai, prietenia este o relatie de reciprocitate si la un moment dat fiecare din noi o resimte, o constata. Nu vom uita niciodata de orele in sir petrecute la telefon noaptea, de taberele petrecute la munte cu profesoarele din generala, de escapadele nocturne si de toate prostioarele facute impreuna...dar se pare ca vom uita complet de persoanele din acest context sau cel putin asa vom da impresia, vom uita nr de telefon, adrese chiar si sentimente, vom uita de "buna ziua"..revenind..Te0ria afirma ca cele mai lungi prietenii se formeaza inca din timpul scolii generale si dureaza uneori chiar si pana la ultima suflare...o adevarata prietenie este cel mai sfant lucru existent si nu se da la o parte pt NIMIC in lume..chiar daca destinele tind sa se desparta, in acest context NU vom spune niciodata punct..si de la capat !! we're moving on and we can't slow down..Laughing at our selves thinking life's not fair...
...Teoria a fost contestata in mai multe etape, astfel incat un grup solid s'a destramat cu timpul..prima data, o persoana pe atunci aproape majora (acum majoritatea suntem si gandim aproape la fel) m a avertizat asupra acestei rupturi..copii fiind inka, nu vroiam sa acceptam desi nu te poti impotrivi uneori destinului..totul s a intamplat ca la carte dupa cum a zis EL..si acum tin minte teoria cu statiile de autobuz, unde mereu coboara pasagerii..
si app sper ca te recunosti (astazi iti multumesc pt sprijinul constant de care ai dat dovada :) ) ...
si stim cu totii situatii de genu in care simti cum totul se naruie in fata ochilor tai, si vezi ca orice ai face nimic nu are nici un rezultat...ca intr un vis cand incerci sa tipi dar nu te auzi..
A doua etapa a fost un proces "lent si prudent, gradual si contextualizat" desfasurat intr o anume perioada de timp ...pana intr o seara cand totul a devenit dust in the wind...We gave each other up so easily... acum in clasa a 12a te uiti in urma, si uneori nu ti place ce vezi ...dar te gandesti ca mai sunt cateva luni si vei spune din nou PUNCT ...SI DE LA CAPAT! si nu poti purta ranchiuna..poti doar sa spui ca ti pare rau ...But when we leave this year we won't be coming back, No more hanging out cause we're on a different track, And if you got something that you need to say, You better say it right now cause you don't have another day...
...Teoria a fost demonstrata de 2 persoane importante pt societate iar noi doua vom revolutiona acest concept spunand traditionalul ....
As we go on, we remember
All the times we had together
And as our lives change, come whatever
We will still be, friends forever <3 <3 <3
...si cu timpul stim ca o sa fie bine
... ne am maturizat si ne am dat seama ca..
We were all in love and we all got hurt but it's still the 5 of us...
si ne bucuram ca inca putem avea un debate pe tema
"mamah, mai tii minte cand... ?"
...si totul in ciuda faptului ca love nu e always
marți, 11 decembrie 2007
dust in the wind...
I close my eyes, only for a moment and the moment's gone.
All my dreams pass before my eyes in curiosity.
Dust in the wind...
...sunt momente cand ne gandim ca viata se deruleaza cu o viteza uimitoare,
prea greu de inteles
pentru fiinta umana de ce destinul nu poate fi schimbat..
suntem doar consecinta alegerilor noastre si suntem catalogati ca fiind
ceea ce gandim...noaptea nu este intocmai cel mai bun sfatuitor pt ca atunci realizezi ca
viata trece pe langa tine,
incepi sa uiti si uneori regreti ca nu ai tinut un jurnal ,
ba chiar regreti ca totul se pierde pe drum, iar persoanele odata omnisciente devin brusc aproape inexistente
in plan cotidian, dar mai ales
sentimental...
...uneori stam sa ne gandim la trecut si realizam ca infantilitatea dispare
o data cu trecerea intr o ordine noua,
o data cu insasi taierea de pe lista o mai multor persoane dragi.. confuzia se face resimtita tot timpul din motive necunoscute...
nu ne dam seama de ce
nu putem da timpul inapoi sa reparam ce ar putea sa ne
readuca in aceeasi pasa
fara griji si temeri..copilaria...
...totul devine dust in the wind...si la sfarsitul existentei noastre,
chiar si noi..si in ultimul moment al vietii ne vom gandi
ca am fost norocosi pentru puterea de a intelege acest lucru
si intelepciunea pour surpasser ce moment...
All my dreams pass before my eyes in curiosity.
Dust in the wind...
...sunt momente cand ne gandim ca viata se deruleaza cu o viteza uimitoare,
prea greu de inteles
pentru fiinta umana de ce destinul nu poate fi schimbat..
suntem doar consecinta alegerilor noastre si suntem catalogati ca fiind
ceea ce gandim...noaptea nu este intocmai cel mai bun sfatuitor pt ca atunci realizezi ca
viata trece pe langa tine,
incepi sa uiti si uneori regreti ca nu ai tinut un jurnal ,
ba chiar regreti ca totul se pierde pe drum, iar persoanele odata omnisciente devin brusc aproape inexistente
in plan cotidian, dar mai ales
sentimental...
...uneori stam sa ne gandim la trecut si realizam ca infantilitatea dispare
o data cu trecerea intr o ordine noua,
o data cu insasi taierea de pe lista o mai multor persoane dragi.. confuzia se face resimtita tot timpul din motive necunoscute...
nu ne dam seama de ce
nu putem da timpul inapoi sa reparam ce ar putea sa ne
readuca in aceeasi pasa
fara griji si temeri..copilaria...
...totul devine dust in the wind...si la sfarsitul existentei noastre,
chiar si noi..si in ultimul moment al vietii ne vom gandi
ca am fost norocosi pentru puterea de a intelege acest lucru
si intelepciunea pour surpasser ce moment...
luni, 10 decembrie 2007
inceputul unui sfarsit..poveste de mijloc...
..se spune ca totul are un inceput si un sfarsit...dar se pare ca sfarsitul nostru a avut un nou inceput..nu cred in reincarnare, dar am perceput totul, nu ca o noua sansa, ci ca o atentionare...puncte puncte pt ca m am intors in trecut si inca ma voi intoarce, dar nu pentru mult...este frumos sa ti aduci aminte de trecut cu placere si avand in vedere prezentul, as vrea sa fiu din nou mica...
...exista o foaie mototolita de vreme dar a carei continut este omniprezent in mintea mea... de fiecare data cand o citesc imi aduc aminte cu nostalgie de tot si uneori
chiar lacrimez...unii stiu despre ce e vorba..."as vrea ca pe hartie sa astern toate
vorbele frumoase din lume, sa va iau toate temerile si durerile si sa va las in loc doar liniste, noroc si multa dragoste"...vorbe simple dar cu semnificatie majora..."inima insa mi o ia inaintea mintii si sentimente de toate culorile si tonalitatile se amesteca si rasuna intr o simfonie careia nu mai reusesc sa i gasesc dirijorul"...."de azi si pana cand voi spuneti punct ...si de la capat... va capata un sens in viata voastra si va va ajuta sa ardeti cu propria flacara tot ce v am daruit inca din prima zi..."......"visati vise mari , caci cele mici sunt lipsite de minunatie.si nu uitati ca zborul autentic presupune inaltimi ametitoare, la care ajungem doar prin regrete si melancolii. asadar...punct...si de la capat !! va iubesc !! " (2004)
...exista o foaie mototolita de vreme dar a carei continut este omniprezent in mintea mea... de fiecare data cand o citesc imi aduc aminte cu nostalgie de tot si uneori
chiar lacrimez...unii stiu despre ce e vorba..."as vrea ca pe hartie sa astern toate
vorbele frumoase din lume, sa va iau toate temerile si durerile si sa va las in loc doar liniste, noroc si multa dragoste"...vorbe simple dar cu semnificatie majora..."inima insa mi o ia inaintea mintii si sentimente de toate culorile si tonalitatile se amesteca si rasuna intr o simfonie careia nu mai reusesc sa i gasesc dirijorul"...."de azi si pana cand voi spuneti punct ...si de la capat... va capata un sens in viata voastra si va va ajuta sa ardeti cu propria flacara tot ce v am daruit inca din prima zi..."......"visati vise mari , caci cele mici sunt lipsite de minunatie.si nu uitati ca zborul autentic presupune inaltimi ametitoare, la care ajungem doar prin regrete si melancolii. asadar...punct...si de la capat !! va iubesc !! " (2004)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
